Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este o spectroscopie specifică nuceli (nucleară) care are aplicații de anvergură în științele fizice, chimie și industrie. RMN utilizează un magnet mare (magnetic) pentru a testa proprietățile de spin intrinseci ale nucleilor atomici. Ca toate spectroscopiile, RMN utilizează o componentă a radiației electromagnetice (unde de frecvență radio) pentru a promova tranzițiile între nivelurile de energie nucleară (rezonanță).

Astăzi, RMN a devenit o tehnologie analitică sofisticată și puternică, care a găsit o varietate de aplicații în multe discipline de cercetare științifică, medicină și diverse industrii. Spectroscopia modernă RMN a pus accentul pe aplicarea în sisteme biomoleculare și joacă un rol important în biologia structurală. Odată cu evoluțiile atât în ​​metodologie, cât și în instrumentare în ultimele două decenii, RMN a devenit una dintre cele mai puternice și versatile tehnici spectroscopice pentru analiza biomacromoleculelor

Magnetul RMN este, fără îndoială, cea mai importantă parte a spectrometrului RMN. Magnetul RMN este una dintre cele mai scumpe componente ale sistemului spectrometrului de rezonanță magnetică nucleară. Tehnologia cu magnet RMN a evoluat considerabil de la dezvoltarea RMN. Magneții RMN timpurii erau miez de fier permanent sau electromagneti producând câmpuri magnetice mai mici de 1,5 T. Astăzi, majoritatea magneților RMN sunt de tip supraconductor.