Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este o spectroscopie specifică nucleelor ​​(nucleare) care are aplicații de mare anvergură în științe fizice, chimie și industrie. RMN folosește un magnet mare (magnetic) pentru a sonda proprietățile intrinseci de spin ale nucleelor ​​atomice. Ca toate spectroscopiile, RMN utilizează o componentă a radiației electromagnetice (unde de radiofrecvență) pentru a promova tranzițiile între nivelurile de energie nucleară (Rezonanță).

Astăzi, RMN a devenit o tehnologie analitică sofisticată și puternică, care a găsit o varietate de aplicații în multe discipline de cercetare științifică, medicină și diverse industrii. Spectroscopia RMN modernă a accentuat aplicarea în sistemele biomoleculare și joacă un rol important în biologia structurală. Odată cu evoluțiile atât în ​​metodologie, cât și în instrumentare în ultimele două decenii, RMN a devenit una dintre cele mai puternice și versatile tehnici spectroscopice pentru analiza biomacromoleculelor.

Magnetul RMN este, fără îndoială, cea mai importantă parte a spectrometrului RMN. Magnetul RMN este una dintre cele mai scumpe componente ale sistemului de spectrometru de rezonanță magnetică nucleară. Tehnologia magnetului RMN a evoluat considerabil de la dezvoltarea RMN. Magneții RMN timpurii au fost miez de fier permanenți sau electromagneți care produc câmpuri magnetice mai mici de 1,5 T. Astăzi, majoritatea magneților RMN sunt de tip supraconductor.